Prezenta Jaguar in sporturile cu motor se concretizeaza atat in participarea la raliuri, cum ar fi Alpine Rally, cat si la curse de anduranta, de exemplu Le Mans, si a fost revigorata in 2016, odata cu participarea in cursele de Formula E. Sa ne amintim 5 dintre cele mai importante momente din istoria Jaguar in sporturile cu motor.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, XK120 a readus Jaguar in centrul atentiei. Echipat cu un motor cu 6 cilindri in linie, cu 2 axe cu came in cap, acesta a reprezentat un model sportiv extraordinar – cel mai rapid automobil de serie al epocii respective.
NUB120 a fost poate cel mai cunoscut model de curse XK120. Pilotat de Ian Appleyard si avand-o pe post de copilot pe sotia sa, Patricia „Pat” Lyons, fiica lui Sir William Lyons, fondatorul Jaguar, a participat in anul 1950 la Alpine Rally: o cursa de anduranta care traversa mai multe tari, prin trecatori montane periculoase. Si l-a castigat.
A fost prima din primele 3 victorii consecutive ale modelului XK120, cu Appleyard si sotia sa castigand acest raliu si in 1951 si 1952, castigand cupa de aur de 3 ori la rand, lucru realizat de numai 3 ori in istoria de 39 de ani a Alpine Rally.
In timp ce XK120 domina cursele montate, pe circuit se remarca modelul XK120C – cunoscut si sub denumirea de C‑type. C‑type incorpora partea mecanica a modelului XK120 intr-o conceptie specifica automobilelor de curse, cu un sasiul usor, realizat pe o structura tubulara, proiectat de inginerul Bob Knight, pe care era montat un motor cu 6 cilindri in linie, de 3,4 litri si care dezvolta 200 CP.
C-type a obtinut prima victorie Jaguar la Le Mans, cu ajutorul pilotilor Peter Walker si Peter Whitehead, in 1951. Intre C-type si succesorul acestuia, D-type, au mai urmat inca 4 victorii, obtinute pe parcursul a 7 ani. Cursa de 24 de ore de la Le Mans a reprezentat un moment important pentru Jaguar in istoria sporturilor cu motor.
Poate ca Le Mans 1953 a fost unul dintre cele mai celebrate momente pentru modelul C-type. Datorita franelor inovatoare, cu discuri, acestea puteau decelera mai rapid decat orice alt automobil dupa linia dreapta Mulsanne, de 3,5 km, parcursi adesea cu viteze de 240 km/h. Castigatorul, un C-type condus de Duncan Hamilton si maiorul Tony Rolt, a realizat o viteza medie de 168 km/h. A fost pentru prima data cand la Le Mans viteza medie a depasit 160 km/h. Modelele C-type au terminat pe locurile 1, 2, 4 si 9.
In 1954 a fost lansat modelul D‑type. La fel cum C-type s-a remarcat prin franele inovatoare, cu discuri, D-type a fost primul model care a adoptat o caroserie autoportanta in sporturile cu motor. O evolutie importanta a predecesorului sau, era si mai aerodinamic – un design marca Malcolm Sayer.
In timpul sesiunilor de teste de la Le Mans, din primavara anului 1954, D-type a reusit sa bata recordul pe tur cu 5 secunde. Asteptarile privind cursa din anul respectiv erau mari – si a terminat pe locul 2, in pofida filtrelor de combustibil experimentale, care au provocat abandonul a 2 din cele 3 modele D-type. In cele din urma, a obtinut victoria in 1955.
In 1956, echipa de Jaguar D-type nu a ajuns pe podium, dar echipa scotiana Ecurie Ecosse – care participa tot cu un D-type – a reusit sa-si surclaseze adversarii si sa obtina victoria. Dupa 1956, echipa de uzina Jaguar s-a retras din competitie, dar seria de succese a modelului D-type a fost continuata de echipele Ecurie Ecosse si American Briggs Cunningham. In 1957, scotienii au terminat pe locurile 1 si 2, iar pe locurile 3, 4 si 6 s-au aflat tot modele D-type. Ca si cum nu ar fi fost suficient, unul dintre acestea a batut recordul de viteza al circuitului, atingand 286 km/h pe linia dreapta Mulsanne.
Desi nu erau modele strict de competitie, Mark I si II au excelat in cursele rezervate turismelor - in care concurau automobile de serie. Aceste curse au adus succesul Jaguar cu ajutorul echipelor private, care au castigat British Saloon Car Championship (BSCC) intre 1958 si 1963. In aceasta perioada, modelele Jaguar nu doar castigau cele mai mult curse, ci ocupau adesea si locurile 2 si 3. Automobilele Jaguar s-au bucurat de succes si in Europa, cu locul 1 in cursa Tour de France Automobile la clasa turismelor, intre 1959 si 1963.
Evolutia modelului XJR a inceput prin implicarea lui Bob Tullius de la Group 44 Racing, care se bucurase de succes in America, cu modelele E‑type V12 din seria 3 si XJ-S pregatite pentru curse.
Lansat in 1982, XJR-5 era un prototip de curse cu motor V12 amplasat central si caroserie autoportanta realizata pe o structura de tip fagure, din aluminiu, vopsita in verde si alb, culorile specifice marcii. In momentul debutului a terminat pe locul 3 si a reprezentat baza de pornire pentru programul prototipului XJR.
In 1986, programul pentru prototipuri a revenit in UK, unde a fost dezvoltat de echipa britanica Tom Walkinshaw Racing (TWR), care obtinuse rezultate cu modelul XJ-S in Campionatul European de Turisme (ETCC). In 1987, TWR si XJR-8 s-au dovedit a fi o combinatie aproape imbatabila, castigand 8 din cele 10 curse si titlul atat la soferi, cat si la echipe. Evolutia urmatoare, XJR-9 – cu o cilindree care ajunsese la 7,0 l si o putere de 750 CP – a continuat seria succeselor, castigand 6 din 11 curse. Jaguar a revenit pe primul loc pe podium la Le Mans, pentru prima data dupa 1957.
Pentru sezonul 1989, TWR a adoptat o motorizare V6 cu turbocompresor, motorul care ulterior a fost utilizat si de supercarul XJ220. Insa Jaguar nu a mai obtinut victoria la Le Mans pana in 1990, cu modelul XJR-12 echipat cu motor V12, care s-a clasat pe primele 2 locuri.
Iar acum, istoria Jaguar la curse continua. Dupa experienta de pe circuitele de Formula 1 de la inceputul anilor 2000, cu cel mai bun rezultat un loc 3 obtinut de Eddie Irvine la Monaco, in 2001, si in Italia, in 2002, Jaguar revine la curse anul acesta.
Formula E pune accentul pe tehnologia inovatoare, este platforma ideala de testare a tehnologiilor electrice si permite rafinarea viitoarelor modele de serie Jaguar. Prima echipa Jaguar Formula E va participa la campionatul editia 2016 - 2017.